XII - FEBRUARY, 2006

CUVINTE CRESTINE

BUCURII SI LACRIMI LA NASTEREA LUI IISUS
de Preot Paroh Aurel Sas

(continuarea articolului din numarul trecut)

Nasterea lui Mesia, Hristos Iisus, este un permanent AZI!

In primul rand trebuie să plecăm de aici: “Hristos se Naste, Măriti-L!” “Hristos din ceruri, întâmpinati-L!”, “Hristos pe pământ, înăltati-vă!” Aceasta pentru că peste timp si peste spatiu, icoana Nasterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este un permanent: “AZI!”. Pentru fiecare dintre noi si pentru fiecare generatie, din orice timp si secol, Iisus se Naste “ AZI“ când aflăm si Îl primim să se Nască si în sufeltele noastre, ca să ne renască si să ne fie Mântuitor si Dumnezeu.

Oriunde si oricând se deschide o usă la Biserică se actualizează staulul cu ieslea de odinioară a Nasterii Pruncului Iisus, cu toate darurile si binecuvântările, în toată strălucirea luminii divine, pentru mântuirea noastră.

Dacă sufletul crestinului este plin de grijile si păcatele vietii, lumina stelei si răsunetul Colindelor din noaptea de Crăciun îl pot călăuzi si azi la “casa de oaspeti” (cf. Matei 2,11), Casa Domnului (cf. Psalm 121,1 si Ioan 2,16) unde se găseste “Pruncul Iisus” pe ieslea mântuitoare a Sfântului Altar, a permanentului staul mântuitor, cu Sfintele Taine ale lui Hristos – Biserica – din fiecare sat si oras.

Bucurii la Sărbătorirea Nasterii lui Iisus.

Astfel, la acest permanent “AZI ” al Nasterii lui Hristos Iisus, ca Unicul Mântuitor pentru fiecare om si pentru întreaga omenire, Dumnezeu trimite îngerul Său, ca odinioară păstrorilor, si AZI să vestească fiecărui om si la toate popoarele lumii: “…Nu vă temeti! Căci, iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: Că vi s-a Născut astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, …” (Luca 2,10-11).

Această veste a bucuriei “că ni s-a Născut astăzi un Mântuitor, care este Hristos Domnul”, odată cu Sărbătorile Nasterii lui Iisus, o primesc astăzi atâtia oameni de la o margine a pământului la cealaltă, si merg călăuziti de Steaua luminoasă a Nasterii Domnului, ca Magii de odinioară, spre locul sfânt al Betleemului vremii noastre – Biserica – din fiecare sat si oras din lume, cu sufletele deschise să-L primească pe Hristos, să se Nască si în viata lor prin împărtăsirea cu Sfintele Taine, ale Trupului si Sângelui Domnului, ori prin Credintă, ca să-i renască la o viată nouă si binecuvântată.

Acesti oameni si popoare se bucură, cu bucurii spirituale ca păstorii care primind Vestea că li s-au Născut astăzi un Mântuitor, au mers să vadă si au găsit în iesle pe Pruncul Iisus, pe mama Lui, Maria, si pe Iosif, si s-au întors la ale lor slăvind si lăudând pe Dumnezeu, si ca Magi care după ce au găsit Pruncul si i-au dat darurile: “aur, tămâie si smirnă” au mers pe altă cale la casele din tările lor, astfel merg si acesti oameni, cu Hristos în suflete, la casele lor si pe alte căi: pe calea Credintei în Dumnezeu, cu hotărârea unei vieti noi, departe de suferintele păcatelor, si slăvind pe Dumnezeu. Cu hotărârea sfântă si zicând, după descoperirea Sf. Scripturi: “Eu însă si casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este El!” (Iosua 24,15).

Acesti oameni si popoare au Duminici si Sărbători cu adevăratul sens în viata lor. Au zilele binecuvântate si păzite de Dumnezeu în urma Credintei si Rugăciunii. Hristos Domnul care i-a renăscut la o viată nouă este cu ei, după cum a zis: “Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului. Amin” (Matei 28,20).

Asemenea oameni caută Urmarea lui Hristos în viata lor, ajutând pe semenii lor, după învătătura Domnului (Matei 5,40-48) si duc vestea Evangheliei că s-a Născut astăzi un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Familiile crestine îsi educă copiii în spiritul moralei crestine, spre noi generatii care să cheme numele lui Dumnezu spre continuarea omenirii în univers.

Lacrimi la Sărbătorirea Nasterii lui Iisus.

Dar pe lângă bucurii sânt lacrimi si azi, când vin Sărbătorile Nasterii Domnului, pentru că sunt umbre de Irozi trecători si azi, care se tulbură în necredinta lor, ca Irod de altădată din Ierusalim, ce a recurs la uciderea pruncilor, spre a-L prinde si a-L ucide pe Pruncul Iisus, si asa Irozii de azi caută să ucidă Credinta din sufletele oamenilor si a pruncilor, cu traditiile sfinte ale Colindelor de Nasterea lui Iisus. Sunt lacrimi când vezi că ideologiile vremii schimbă mereu în mintea oamenilor întelesul adevărat al Crăciunului, cu denumirea de sărbători de “iarnă sau de sezon”, folosind Sărbătorile Nasterii Domnului Hristos ca cel mai mare prilej de a face business.

Să ne amintim de lacrimile părintilor din vremea istoriei comunismului-ateist din care venim, cum scoala oprea copiii să meargă la Biserică. Cum Sărbătorile Nasterii lui Iisus se numeau: “Sărbătorile de iarnă”. Iar cei veniti din acea istorie numesc si azi: Sărbătorile Nasterii lui Hristos, pentru salvarea lor din atâtea necazuri: “Sărbătorile de iarnă”. Câtă necredintă, lipsă de respect fată de ziua Nasterii lui Iisus Hristos, răutate si nestiintă în viata lor.

Dacă ar numi cineva ziua lor de nastere, ziua anotimpului în care s-au născut si le-ar zice: “Îti dorim fericite săbători de iarnă sau de primăvară, etc.”, în loc de: “Îti dorim să trăiesti la Multi Ani!”. Să plângem si să ne rugăm Domnului pentru ei, până nu vor ajunge să apună si ei ca Irod din vremea aceea, care nu a vrut să respecte ziua de Nastere a lui Iisus.

Să privim la lacrimile de azi ale oamenilor în bolile păcatelor, în inimile cărora Irozi vremii au ucis Credinta în Dumnezeu, prin educatia împotriva Credintei în Dumnezeu, si care nu au Duminici si stau nefericiti departe de Sărbătorile Nasterii lui Hristos, Care i-ar putea salva din atâtea nenorociri.

Citim si aflăm de lacrimile multora în suferinta persecutiilor împotriva crestinilor în atâtea părti din lume. Irozii din guverne si din pozitiile înalte ale lumii dau legi împotriva Religiei Crestine, si dau legi prin care numesc discriminare atitudinea celor cu Legi morale, fată de cei ce trăiesc în legea imorală a societătii etc. Dar nu numesc discriminare atitudinea imoralitătii împotriva moralitătii! Exemplu: Liderii de la Uniunea Europeană nu au vrut să fie în noua Constitutie articolul cu – Religia Crestină – care a civilizat Europa.

Lacrimile părintilor si ale oamenilor de azi, când văd educatia de pervertire a tinerei generatii de la educatia sănătoasă a Bisericii si care realizează cum vor fi generatiile viitoare, suferind în păcate departe de Dumnezeu etc. Si acum să trecem la lacrimile din tările necrestine din lume.

(acest articol se va continua in numerele viitoare)

 

SFINTII ORTODOXIEI

Sfantul Sfintitul Mucenic Haralambie, 10 februarie

- Mirela Miron -

 

În această lună, pe 10 februarie, o cinstire deosebită se cuvine a aduce praznicului Sfântului Sfinţitului Mucenic Haralambie. Acesta era Episcop al Bisericii din Magnesia, pe vremea împăratului roman Sever, învăţându-i pe locuitorii cetăţii cuvântul lui Dumnezeu, îndemnându-i să nu se închine idolilor pentru că sunt fapte deşarte care nu-ţi aduc bucuria vieţii celei veşnice. Îi sfătuia să-L slăvească şi să-I urmeze lui Hristos.

Cuvântul sfântului avea mare putere şi mulţi auzindu-l lăsau obiceiurile cele aducătoare de moarte şi-L mărturiseau pe Hristos. Insa, cuvintele lui i-au determinat pe judecătorul cetăţii ajutat de supusii lui să-l prindă pe sfânt şi să-l supună la torturi cumplite, dorind ca sfantul sa se lepede de Hristos.

Ameninţările aduse nu l-au infricosat pe Sfântul Haralambie, iar la cuvintele acestora: „jertfeşte idolilor, o! răule bătrân”, Sfântul Haralambie le-a răspuns: „Fiilor, nu jertfesc diavolilor, căci să ştiţi că diavolii pe care îi cinstiţi se cutremură de semnul Crucii!”. Atunci judecătorii au poruncit să înceapă a-l chinui rupându-i pielea de pe el, iar sfântul striga: „mulţumesc vouă, fraţilor, că strujind trupul meu cel vechi mi-aţi înnoit duhul, care doreşte să se îmbrace în viaţa cea nouă şi veşnică”. Auzind acestea slujitorii care-l torturau, lăsând obiectele de tortura, au început să mărturisească şi să preamărească puterea lui Hristos. Câtă putere au vorbele celor care pomenesc numele Domnului în sufletele celor in care mai exista un dram de bunătate! Chinurile la care a fost supus sfantul nu l-au biruit, ci sfantul prin cuvintele si minunile facute in momentele torturilor a determinat pe locuitorii cetatii sa devina slujitori ai Lui Hristos.

Judecatorul cetatii insa, nu s-a oprit aici, a mers la păgânul împărat, Sever, si i-a povestit cele intamplate, spunandu-i ca Sfantul Haralambie este vrajitor. Atunci imparatul, mâniindu-se a trimis trei sute de ostaşi să-l aducă pe Haralambie din Magnesia în Antiohia. Aceştia l-au legat pe sfânt bătându-i piroane de fier în tot trupul, au pornit spre Antiohia. În drumul lor un cal s-a întors spre ostaşi vorbindu-le acestora cu voce omenească, îndemnându-i să-l deslege pe „cel ce nu puteţi să-l legaţi, ca singuri să vă sloboziţi din legături”. Dar auzind acestea mai tare îl chinuiau.

Ajungând la Antiohia, fiind acuzat de vrăjitorie, multor chinuri a fost supus Sfântul Haralambie. În timpul acesta, fiica împăratului, Galini, zicea către tatăl său: „crede în Dumnezeu şi te vei izbăvi, pentru că Dumnezeu este veşnic şi neatins”, şi căzând la genunchii Sfântul Haralambie se ruga de acesta să facă rugăciuni pentru tatăl ei. Rugându-se sfântul, împăratul s-a întors la Dumnezeu, dar după scurt timp a revenit la obiceiurile cele rele, iar la sfatul eparhului său a plănuit uciderea Sfântului Haralambie. Auzind Sfântul Haralambie acestea, a cântat cu bucurie psalmul lui David: „Milă şi judecată voi cânta Ţie, Doamne; cânta-voi şi voi înţelege în cale fără prihană, când vei veni către mine”. Ajungând la locul în care avea să-şi sfârşească nevoinţa, a zis: „Mulţumesc, Ţie, Doamne Dumnezeule, că eşti milostiv şi îndurat. Tu ai ucis pe vrăjmaşi, ai sfărâmat iadul şi durerile morţii le-ai dezlegat. Pomeneşte-mă, Doamne Dumnezeul meu, întru împărăţia Ta”. Săvârşind rugăciunea, s-au deschis cerurile şi S-a pogorât la sfântul Domnul înconjurat de îngeri, zicând către mucenic: ”vino Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu. Cere de la mine ce voieşti si îţi voi da ţie”.

Sfântul Haralambie a spus: „Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoşata Ta slavă. Doamne, de-ţi place Ţie, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile. Ci să fie mai ales în locurile acelea pace şi sănătate trupească, mântuire sufletească şi îndestulare de grâu şi vin, cum şi înmulţire de dobitoace, pentru trebuinţa oamenilor. Doamne, Tu ştii că oamenii sunt trup şi sânge, iartă-le lor păcatele şi le dă îmbelşugare din rodurile pământului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature şi să se îndulcească preamarindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăţilor; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduitoare. O! Doamne, Dumnezeul meu, varsă peste tot darul Tău şi îi izbăveşte de boală”.

Astfel rugându-se sfântul, Domnul i-a răspuns: „Fie după cererea ta, viteazul Meu ostaş”; ridicându-se la cer împreună cu îngerii Lui, şi odată cu El şi sufletul Sfântului Mucenic Haralambie.

Galini, a cerut de la împărat trupul mucenicului şi, luându-l, l-a învelit în pânze curate, aşezându-l în raclă de aur, slăvind pe Dumnezeu si continuand sa viţuiasca în dreapta credinţă creştinescă.

Aceasta este doar parte din viaţa si minunile slăvitului Mare Mucenic Haralambie, care se roagă pentru noi Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava şi împărăţia, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mirela Miron

Studenta in ultimul an la Facultatea de Teologie Ortodoxa

Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Sectia Patrimoniu Cultural

Copyright 2005 LAS VEGAS Romanian Journal, LLC. All rights reserved. Web site design CHP Computers